Termeni și condiții

Etapele procesului terapeutic

Succesiunea etapelor unificatoare respectă un principiu autoconstructiv, practica demonstrând că efectele benefice se produc și se consolidează numai în condițiile respectării succesiunii coerente a acestor etape, care, fiecare, înglobează și valorifică efectele celei anterioare, permițând saltul maturizant și autonomia clientului. Specificul metodologic limitează rezistențele și dependența terapeutică.

Procesul terapeutic urmează 4 etape dinamice, individualizate de la caz la caz, cu reveniri, aprofundări și reluări flexibile în funcție de necesitățile și evoluția cazului sub tratament/ asistare:


 

Provocare experiențială, identificare și decriptare simbolică a tipurilor de simptome – metafore psiho-corporale, blocaje, probleme existențiale, situații de impas și traume – constituie prima etapă a procesului terapeutic unificator. Axa de abordare a procesului de explorare și conștientizare este de la prezent spre trecut. Mijlocul predilect: exprimarea și decriptarea simbolisticii personale din perspectiva a trei dimensiuni (care conturează tipul specific de diagnoză experiențială a cazului): simptomatologică, contextual-existențială, transgenerațională.

Diagnosticul experiențial la care se apelează este un diagnostic dinamic, ce respectă procesul de transformare, integrările și acumulările pe parcursul dezvoltării personale, atât într-o terapie individuală, cât și într-un proces de optimizare unificatoare în grup. El permite astfel evaluarea progresivă, comparativă, a fiecărui client cu el însuși și se poate realiza inclusiv prin intermediul unor situații proiective: exerciții, jocuri de rol și expresii simbolice. Ele utilizează valențele metaforice ale limbajelor alternative: la nivel corporal (prin respirație, mișcare, dans, meloritm), la nivel creativ (arte vizuale, dramatizare, improvizație plastică, muzicală, cu elemente naturale, fractali și fotografii ambigue sau inductive tematic, film, măști sau obiecte diverse care pot folosi ca ecran de proiecție etc.). Metafora reunește planurile experiențelor corporale, emoționale, cognitive și comportamentale consonante din trecut și prezent, fluidizându-le și restructurându-le sensul și semnificațiile, îmbogățitor sau reparator.

Analiza, reconstituirea dramaterapeutică și resemnificarea de către persoana asistată a experiențelor trăite ca blocaje și traume în trecut, readuse și retrăite în prezent („aici și acum”). Etapa a doua a procesului terapeutic utilizează explorarea și transformarea cognitiv-emoțională a informațiilor și experiențelor stocate ca trăiri și evenimente traumatizante, pe axa timpului. Obiectivele celei de-a doua etape procesuale sunt identificarea, activarea și integrarea terapeutică a traumelor și blocajelor, incluzând și o redimensionare a acestora din perspectiva scenariului transgenerațional. Este o etapă complexă și dinamică, cu un grad mare de imprevizibilitate și profunzime a manifestărilor emoționale ale pacientului/ clientului, dar cathartică, benefică și profund transformatoare. Din punct de vedere al suportului psiho-tehnic, în această etapă se produce progresiv reconstituirea dramaterapeutică a experiențelor semnificative trăite anterior și resemnificarea dintr-o nouă perspectivă emoțională și cognitivă a celor blocante, traumatizante sau patogene (trăite sau doar fantazate). Metoda dramatizării și a acțiunii „acum și aici” (readucerea în prezent) și utilizarea metapozițiilor prin joc de rol (adaptare din arsenalul tehnic al terapiei gestalt) permit și declanșează reprocesarea acestor experiențe trecute ca „lecții de viață și de dezvoltare personală cu sens evolutiv”, resetând și îmbogățind strategic noi programe experiențiale (nevoi, obiective, decizii, acțiuni, atitudini, inițiative, comportamente). Astfel, etapa permite o de-tiparizare comportamental-atitudinală și crearea de noi răspunsuri alternative, adaptative, eficiente, pozitive, deschise altor experiențe posibile și testabile în realitatea prezentă. Aceste resetări cognitive sunt catalizate în mod spontan, cu ajutorul unor travalii dramaterapeutice emoțional-cognitive specifice (de ex. travalii reconstitutive și restructurative de separare sănătoasă și valorizatoare, travalii de iertare cu scop de integrare cognitiv-spirituală și emoțională a unei experiențe relaționale traumatice – abuz, abandon etc., travalii de integrare a pierderilor ca experiențe de câștig evolutiv și maturizare etc.).

Reconversia experiențelor negative în experiențe cognitive și afective interconectate, cu sens pozitiv-evolutiv și maturizant, este mecanismul psihologic-cheie de conștientizare transformativă (restructurativă) în pasul doi al procesului terapeutic unificator. Suferința poate fi reevaluată dintr-o perspectivă schimbată, ca o modalitate de creștere, învățare, detensionare, acceptare, iertare, rearmonizare cu sine și cu alții. Reevaluarea de către pacient/ client a experienței suferinței ca o provocare sau șansă de dezvoltare și de înălțare spirituală constituie un pas important în transformarea terapeutică. Parcurgerea acestei a doua etape a procesului deblochează și aduce la suprafața conștientului pacientului/ clientului, în mod spontan, noi resurse energetice, creative și rezolutive, specifice personalității acestuia.

Etapa a doua produce efectul unificator al conectării terapeutice spontane a informațiilor traumatogene din inconștient (trecut), resemnificate cu informațiile transconștiente vindecătoare și creative ale pacientului/ clientului. Procesul psihic unificator (resetarea mental-emoțională) deblochează astfel spontan și activează potențialul emoțional/ energetic și transcognitiv al conștiinței extinse de sine, cu valențe autoregeneratoare și autodinamizatoare, creatoare de experiențe viitoare.

Activarea resurselor personale creative și autotransformative constituie conținutul etapei a treia a procesului terapeutic. Pașii metodologici sunt:

– identificarea resurselor prin descoperirea și stimularea de soluții sau scenarii alternative, cu proiectarea de noi obiective de viață conectate cu nevoile actuale de dezvoltare ale persoanei, conștientizate și asumate.

– experimentarea imaginativ-proiectivă de către client/ pacient, prin modelare dramaterapeutică ghidată de terapeut, a unui comportament modificat (obiective, decizii, strategii, acțiuni dramatizate prin joc de rol). Se parcurge un proces de reprogramare mental-acțională (reprocesarea în avans), precum și ancorarea deciziei și derulării în acțiune a schimbării comportamentale scenarizate experiențial.

– ghidarea flexibilă și susținerea emoțional-empatică a resurselor activate ale persoanei asistate, prin oglindire, conștientizare, împărtășire și confirmare/ revalorizare de către terapeut; dezvoltarea și integrarea experiențelor autovalorizatoare ale clientului/ pacientului, a unei mai eficiente autocunoașteri, a respectului și a încrederii în sine; transformarea trăirii și revalorizării experienței trecute a „eșecului” în experiență de creștere și de câștig cognitiv-spiritual sau ca experiență de retestare a realității actuale.

Implementarea schimbărilor comportamentale, decizionale, reacționale și de comunicare în restructurarea creativă a scenariului de viață prezent și viitor constituie a patra etapă terapeutică. Procesul terapeutic, în etapa finală, se axează pe experimentarea schimbării/ schimbărilor în mod conștient și responsabil în cadrul scenariului cotidian de viață. Este o etapă de validare și revalidare continuă a schimbărilor asumate și experimentate în practica de zi cu zi a scenariului existențial (relația cu sine, cu alții, cu familia, cu activitatea socio-profesională).

Etapa a patra presupune și stimulează remodelarea autonomă a noilor strategii de viață implementate. Beneficiarul și terapeutul lucrează împreună la bilanțul evaluativ al procesului terapeutic pe baza bilanțului autoevaluativ în dinamica dezvoltării și a rezultatelor etapei de finalizare a ciclului terapeutic.

Urmează catamneza (la 3 luni, 6 luni și 1 an), în conformitate cu principiul „rămânerii ușilor deschise” (în funcție de necesitățile asumate ale cazului). Se previne astfel dependența terapeutică și se integrează de către beneficiar, prin autotestare, conștientizare extinsă și responsabilitate, efectele propriei „munci de vindecare/ transformare” de sine. Se consolidează efectul unificator personal și eficiența adaptativă dobândită, reechilibrarea și starea benefică de normalizare, precum și conștiința propriilor capacități de a se schimba în bine prin maturizare psiho-spirituală, o schimbare a perspectivei de înțelegere și raportare la experiențele vieții, autoresponsabilizare, o raportare mai realistă la realitatea existențială și o deblocare a creativității adaptative.

ro_RORomanian
ro_RORomanian